obiectiv: studierea frecvenței anticorpilor împotriva decarboxilazei acidului glutamic (GAD) și a anticorpilor celulelor insulare (ICAs) și a valorii lor predictive în ceea ce privește dezvoltarea deficitului de insulină la 133 de pacienți de vârstă mijlocie nou diagnosticați cu diabet zaharat non-insulino-dependent (NIDDM) și la 126 de subiecți de control și studierea persistenței anticorpilor GAD la pacienții diabetici în timpul urmăririi.
proiectare și metode de cercetare: Participanții la studiu au constat dintr-un grup bine caracterizat de 133 de pacienți nou diagnosticați de vârstă mijlocie cu NIDDM și 126 de subiecți de control. Examinările de urmărire au fost efectuate la 5 și 10 ani de la momentul inițial. Dezvoltarea deficitului absolut și relativ de insulină s-a bazat pe un nivel stimulat al peptidei C care a fost nedetectabil sau < 0, 70 nmol/L, respectiv. Anticorpii GAD au fost măsurați retrospectiv din probele stocate.
rezultate: prevalența globală a anticorpului GAD și pozitivitatea ICA la momentul diagnosticului a fost de 9,0 și 3.8% la pacienții diabetici și 1, 6 și, respectiv, 0% la populația de control. În timpul perioadei de urmărire de 10 ani, 3 (2, 3%) și 10 (7, 5%) dintre pacienții diabetici au dezvoltat deficit absolut și, respectiv, relativ de insulină. Dintre acestea, două (67%) și șase (60%) au fost anticorpi Gad pozitivi la momentul diagnosticului. Sensibilitatea și specificitatea anticorpului GAD pentru a prezice deficitul absolut sau relativ de insulină au fost 67 vs.94% și 60 vs. 95%, în timp ce cifrele corespunzătoare pentru ICA au fost 33 vs. 97% și, respectiv, 20 vs. 98%. Valoarea predictivă negativă a testării anticorpilor GAD a fost mai mare decât valoarea predictivă pozitivă (97 vs.50%). În timpul urmăririi, pozitivitatea anticorpilor GAD de grad scăzut a arătat o natură evanescentă, în timp ce nivelurile ridicate au fost destul de persistente.
concluzii: într-o populație neselectată de pacienți nou diagnosticați cu NIDDM, prevalența diabetului autoimun latent la adulți a fost< 10%. În timp ce anticorpul GAD și ICA măsurate la momentul diagnosticării NIDDM sunt predictori la fel de specifici ai dependenței ulterioare de insulină, anticorpul GAD poate avea o sensibilitate mai mare. Prin urmare, măsurătorile anticorpilor GAD pot ajuta clinicianul în alegerea tratamentului acestor pacienți.