[ ce pot face psihiatrii pentru pacienții care vor să moară?]

dorința de a se sinucide apare frecvent la pacienții bolnavi mintal, dar modul de a prezenta un argument convingător pentru a descuraja acești pacienți să se sinucidă rămâne o provocare dificilă. Această problemă este luată în considerare mai jos, referindu-se la cazul Chabot foarte mediatizat, în care un psihiatru a asistat la sinuciderea unui pacient care a fost deprimat de pierderea a doi fii în circumstanțe nefericite. Eutanasia sau sinuciderea asistată au fost în general criticate din următoarele motive: 1) este imposibil să se stabilească dacă liberul arbitru al pacientului, considerat a fi baza fundamentală pentru autodeterminare, a fost intact la momentul efectuării procedurii. 2) dacă practica se răspândește, atunci există potențialul ca pacienții vulnerabili să primească îngrijiri medicale superficiale; 3) frecvent, dorința de a muri este tranzitorie și ambivalentă; 4) ramificațiile asociate cu moartea se extind dincolo de individ și pot fi deosebit de acute cu familia. Fiecare dintre aceste argumente poate fi folosit ca un contraargument logic la sinucidere și, în măsura în care se bazează pe faptul că moartea este ireversibilă, sunt eficiente. Cu toate acestea, deși ne opunem în general eutanasiei și sinuciderii asistate, credem că aceste argumente nu sunt potrivite pentru a convinge pacienții individuali să nu se sinucidă. O prezentare generală a discuțiilor despre cazul Chabot este considerată utilă pentru a reflecta asupra modalităților de prevenire a sinuciderii, inclusiv a relațiilor psihoterapeutice. Problema modului de a răspunde pacienților cu risc ridicat de sinucidere în Japonia este, de asemenea, luată în considerare pe baza acestor discuții. Lipsa unor criterii suficiente pentru determinarea competenței unui pacient care dorește să moară, poziția că tratamentul medical poate fi furnizat simultan în timp ce se evaluează competența pacientului este considerată lipsită de sens. În plus, există pericolul ca promovarea puternică a tratamentului depresiei la pacienții cu risc ridicat de sinucidere să nege pacientului liberul său arbitru, invitând medicalizarea excesivă și încălcând „libertatea de a muri” a pacientului.”Credem că singurul curs pe care îl putem urma este să ne apropiem de durerea și angoasa pacientului, în timp ce ne confruntăm direct cu dilema dreptului pacientului de a muri față de asistarea pacientului la viață.