Cuvintele lui Isus pe cruce

următorul tabel de comparație se bazează în primul rând pe noua versiune internațională (NIV) traducerea în limba engleză a Noului Testament.

cele șapte cuvinte fac parte dintr-o meditație creștină, care este adesea folosit în timpul Postului Mare, Săptămâna Mare și Vinerea Mare. Ordinea tradițională a cuvintelor este (conform versiunii King James):

1. Luca 23: 34: Tată, iartă-i, pentru că nu știu ce fac.Luca 23:43: adevărat, vă spun astăzi: să fiți cu mine în paradis.Ioan 19: 26-27: Femeie, iată-l pe fiul tău. Iată-ți mama.Matei 27:46 și Marcu 15:34: Doamne, Doamne, De ce m-ai părăsit?Ioan 19: 28: mi-e sete.Ioan 19: 30: s-a terminat.Luca 23:46: tată, în mâinile tale încredințez duhul meu.

în mod tradițional, aceste șapte cuvinte sunt numite cuvinte de 1. Iertarea, 2. Mântuirea, 3. Relația, 4. Abandon, 5. Primejdie, 6. Triumf și 7. Reuniune.după cum se menționează în lista de mai sus, nu toate cele șapte cuvinte pot fi găsite într-o singură relatare a răstignirii lui Isus. Ordonarea este o armonizare a textelor din fiecare dintre cele patru evanghelii canonice. În Evangheliile lui Matei și Marcu, Isus este citat în aramaică, strigând a patra frază.. În Evanghelia lui Luca apar primele, a doua și a șaptea zicale. Al treilea, al cincilea și al șaselea cuvânt pot fi găsite numai în Evanghelia lui Ioan. Cu alte cuvinte:

• În Matei și Marcu:
  • ” Dumnezeul Meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”
• în Luca:
  • „Tată, iartă-i, pentru că nu știu ce fac”
  • „într-adevăr, vă spun, astăzi veți fi cu mine în paradis (ca răspuns la unul dintre cei doi hoți răstigniți lângă el)
  • „tată, în mâinile tale îmi comit spiritul” (ultimele cuvinte)
• În Ioan:
  • „Femeie, iată fiul tău: Iată mama ta „(îndreptată către Maria, mama lui Isus, fie ca referință de sine, fie ca referință la discipolul iubit și o instrucțiune către discipolul însuși)
  • „Mi-e sete” (chiar înainte de a fi oferit un burete umezit, menționat de toate Evangheliile canonice)
  • „s-a terminat” (ultimele cuvinte)

1. Tată, iartă-i; pentru că ei nu știu ce fac [ … ]

Luca 23:34

Atunci Isus a spus: Tată, iartă-i; pentru că ei nu știu ce fac. această primă zicală a lui Isus pe cruce este numită în mod tradițional „cuvântul iertării”. Este interpretată Teologic ca rugăciunea lui Isus pentru iertare pentru soldații romani care îl răstigneau și pentru toți ceilalți care erau implicați în răstignirea sa.unele manuscrise timpurii nu includ această propoziție în Luca 23: 34.

2. Astăzi vei fi cu mine în paradisedit

Luca 23:43

„și el i-a spus:” Adevărat, îți spun, astăzi vei fi cu mine în paradis”.”

această zicală este numită în mod tradițional”cuvântul mântuirii”. Conform Evangheliei lui Luca, Isus a fost răstignit între doi hoți (numiți în mod tradițional Dismas și Gestas), dintre care unul susține inocența lui Isus și îi cere să-și amintească de el când vine în Împărăția Sa. Isus i-a răspuns: „Adevărat vă spun…”(A. C., A. C.), urmat de singura apariție a cuvântului „paradis” în Evanghelii (A.C., A. C., originar din persana pairidaeza „grădina Paradisului”).

o schimbare aparent simplă a punctuației în această zicală a făcut obiectul unor diferențe doctrinare între grupurile creștine, având în vedere lipsa punctuației în textele grecești originale. Catolicii și majoritatea creștinilor protestanți folosesc de obicei o versiune pe care scrie „astăzi veți fi cu mine în Paradis”. Această lectură presupune o călătorie directă spre cer și nu are implicații asupra purgatoriului. Pe de altă parte, unii protestanți care cred în somnul sufletului au folosit o lectură care subliniază „vă spun astăzi”, lăsând deschisă posibilitatea ca declarația să fi fost făcută astăzi, dar sosirea în cer poate fi mai târziu.

3. Femeie, iată, fiul tău! Iată, mama ta!Edit

Răstignirea descris ca Stabat Mater cu Fecioara Maria, Porto Alegre, Brazilia, secolul al 19-lea.

Ioan 19:26-27

când Isus, prin urmare, a văzut pe mama sa, și ucenicul în picioare de, pe care el a iubit, el a spus mamei sale, „Femeie, iată, fiul tău! După aceea, el a zis ucenicului: „Fiule, Iată, mama ta!”Și din ceasul acela, ucenicul acela a dus-o la casa lui.

această afirmație este numită în mod tradițional „cuvântul relației” și în ea Isus o încredințează pe Maria, mama sa, în grija „ucenicului pe care Isus l-a iubit”.interpretarea din 2009 a ministrului metodist Adam Hamilton: „Isus a privit în jos de pe Cruce pentru a-și vedea mama stând în apropiere. Din câte știm, doar unul dintre Cei Doisprezece Apostoli era acolo la picioarele Crucii: „ucenicul pe care îl iubea Isus”, de obicei identificat ca Ioan. Gol și într-o durere oribilă, nu s-a gândit la el însuși, ci a fost preocupat de bunăstarea mamei sale după moartea sa. Aceasta arată umanitatea lui Isus și profunzimea iubirii pe care a avut-o pentru mama sa și pentru discipolul căruia i-a încredințat-o.”

4. Dumnezeul Meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?Edit

Matei 27: 46

și în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lama sabachthani?”adică,” Dumnezeul Meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”

Marcu 15: 34

și în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu voce tare: „Eloi Eloi lama sabachthani?”ceea ce înseamnă,” Dumnezeul Meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”aceasta este singura zicală care apare în mai multe Evanghelii și este un citat din Psalmul 22:1 (sau probabil Psalmul 42:9). Această zicală este luată de unii ca o abandonare a Fiului de către Tatăl. O altă interpretare susține că în momentul în care Isus a luat asupra Sa păcatele omenirii, tatăl a trebuit să se întoarcă de la Fiul pentru că Tatăl este „cu ochi mai curați decât să vadă răul și nu poate privi răul” (Habacuc 1,13). Alți teologi înțeleg strigătul ca cel al unuia care era cu adevărat uman și care se simțea părăsit. Condamnat la moarte de dușmanii săi, în mare parte părăsit de prietenii săi, s-ar putea să se fi simțit și el părăsit de Dumnezeu.

alții indică acest lucru ca fiind primele cuvinte ale Psalmului 22 și sugerează că Isus a recitat aceste cuvinte, poate chiar întregul psalm, „pentru ca el să se arate a fi chiar ființa la care se referă cuvintele; pentru ca cărturarii și oamenii evrei să poată examina și vedea cauza pentru care el nu va coborî de pe cruce; și anume, pentru că chiar acest psalm a arătat că a fost rânduit ca el să sufere aceste lucruri.”

Teologul Frank Stagg indică ceea ce el numește „un mister al Întrupării Lui Isus:”…cel care a murit pe Golgota (Golgota) este una cu Tatăl, că Dumnezeu era în Hristos și că în același timp a strigat către Tatăl”.

în aramaică, sintagma a fost/este redată, „inqu”.

în timp ce „unghiile de la încheieturi pun presiune pe nervul median mare, iar nervul grav deteriorat provoacă dureri chinuitoare”, Mielul lui Dumnezeu experimentează abandonarea sufletului de către Dumnezeu, o durere profund chinuitoare care „este esența condamnării veșnice în iad”.

5. Mi-e sete

Ioan 19:28

„el a spus: ” Mi-e sete”.”

această afirmație este numită în mod tradițional „cuvântul necazului” și este comparată și contrastată cu întâlnirea lui Isus cu femeia samariteană la fântână în Ioan 4:4-26.ca și în celelalte relatări, Evanghelia după Ioan spune că lui Isus i s-a oferit un pahar de vin acru, adăugând că această persoană a așezat un burete înmuiat în vin pe o ramură de isop și l-a ținut pe buzele lui Isus. Ramurile isopului figurau semnificativ în Vechiul Testament și sunt menționate în scrisoarea Noului Testament către Evrei.

această afirmație a lui Isus este interpretată de Ioan ca împlinire a profeției date în Psalmul 69:21, „… și pentru setea mea mi-au dat oțet să beau, de aceea citatul din Evanghelia lui Ioan include comentariul „pentru a împlini Scripturile”. Biblia Ierusalimului referințe încrucișate Psalmul 22: 15: palatul meu este mai uscat decât un ghiveci și limba mea este lipită de maxilar.

6. Este terminatedit

Ioan 19:30

„Isus a spus:” s-a terminat „” (in limba Greaca). această afirmație este numită în mod tradițional „cuvântul triumfului” și este interpretată Teologic ca anunțarea sfârșitului vieții pământești a lui Isus, în așteptarea Învierii.

Adam Hamilton scrie: „aceste ultime cuvinte sunt văzute ca un strigăt de victorie, nu de abandonare. Isus împlinise acum ceea ce venise să facă. S-a împlinit un plan; s-a făcut posibilă o mântuire; s-a arătat o iubire. Ne-a luat locul. El a demonstrat atât zdrobirea omenirii, cât și iubirea lui Dumnezeu. El s-a oferit pe deplin lui Dumnezeu ca jertfă pentru omenire. Când a murit, s-a terminat. Cu aceste cuvinte, cea mai nobilă persoană care a umblat vreodată pe fața acestei planete, Dumnezeu în trup, și-a suflat ultima.”: 112

versetul a fost, de asemenea, tradus ca „este consumat.”Pe documente de afaceri sau chitanțe a fost folosit pentru a desemna „datoria este plătită integral”.

cuvântarea după consumarea băuturii și imediat înainte de moarte este menționată, dar nu citată Explicit, în Marcu 15:37 și Matei 27:50 (ambele afirmând că el „a strigat cu glas tare și a renunțat la Duhul”).

7. Tată, în mâinile tale îmi încredințez spiritul.

Luca 23:46

„și când Isus a strigat cu glas tare, a spus: Tată, în mâinile tale încredințez duhul meu”:

din Psalmul 31: 5, această zicală, care este o Vestire și nu o cerere, este denumită în mod tradițional „cuvântul Reunirii” și este interpretată Teologic ca proclamarea lui Isus unindu-l pe Dumnezeu Tatăl din ceruri.Hamilton a scris că ” când întunericul pare să prevaleze în viață, este nevoie de credință chiar și pentru a vorbi cu Dumnezeu, chiar dacă este să te plângi lui. Aceste ultime cuvinte ale lui Isus de pe cruce arată încrederea sa absolută în Dumnezeu: „tată, în mâinile tale încredințez duhul meu:…”Acesta a fost numit un model de rugăciune pentru toată lumea atunci când este frică, bolnavă sau se confruntă cu propria moarte. Se spune în vigoare:

mă angajez pentru tine, Doamne. În viața mea și în moartea mea, în vremurile bune și în cele rele, orice sunt și am, pun în mâinile tale, Dumnezeule, pentru păstrarea ta.: 112