utilizare
cuvintele ipoteză, lege și teorie se referă la diferite tipuri de afirmații sau seturi de afirmații pe care oamenii de știință le fac despre fenomenele naturale. O ipoteză este o propoziție care încearcă să explice un set de fapte într-un mod unificat. În general, formează baza experimentelor menite să-și stabilească plauzibilitatea. Simplitatea, eleganța și coerența cu ipotezele sau legile stabilite anterior sunt, de asemenea, factori majori în determinarea acceptării unei ipoteze. Deși o ipoteză nu poate fi niciodată dovedită adevărată (de fapt, ipotezele lasă în general unele fapte inexplicabile), uneori poate fi verificată dincolo de orice îndoială rezonabilă în contextul unei anumite abordări teoretice. O lege științifică este o ipoteză care se presupune a fi universal adevărată. O lege are o putere predictivă bună, permițând unui om de știință (sau inginer) să modeleze un sistem fizic și să prezică ce se va întâmpla în diferite condiții. Noile ipoteze incompatibile cu legile bine stabilite sunt în general respinse, cu excepția modificărilor majore ale abordării. Un exemplu este legea conservării energiei, care a fost ferm stabilită, dar a trebuit să fie calificată odată cu apariția revoluționară a mecanicii cuantice și a principiului incertitudinii. O teorie este un set de afirmații, inclusiv legi și ipoteze, care explică un grup de observații sau fenomene în termenii acelor legi și ipoteze. O teorie explică astfel o varietate mai largă de evenimente decât o lege. Acceptarea largă a unei teorii vine atunci când a fost testată în mod repetat pe date noi și a fost utilizată pentru a face predicții exacte. Deși o teorie conține, în general, ipoteze care sunt încă deschise revizuirii, uneori este greu de știut unde se termină ipoteza și începe legea sau teoria. Teoria relativității a lui Albert Einstein, de exemplu, constă în afirmații care au fost considerate inițial ipoteze (și îndrăznețe la asta). Dar toate ipotezele relativității au atins acum Autoritatea legilor științifice, iar teoria lui Einstein a înlocuit legile mișcării lui Newton. În unele cazuri, cum ar fi teoria germenilor bolilor infecțioase, o teorie devine atât de complet acceptată, încât încetează să mai fie denumită teorie.