articulația șoldului este o articulație cu bilă și soclu, unde capul femurului se încadrează într-o cavitate profundă, numită acetabul pe osul pelvian. Cavitatea de pe pelvis este mult mai adâncă decât cavitatea de pe scapula, astfel încât articulația șoldului este mult mai stabilă, dar mai puțin mobilă decât articulația umărului. Articulația șoldului este, de asemenea, întărită de ligamente extrem de puternice, ceea ce face mult mai dificilă dislocarea decât umărul.
mișcările posibile la nivelul șoldului includ flexia, extensia, răpirea, adducția, rotația și circumducția.
cei mai anteriori mușchi ai șoldului și coapsei tind să flexeze șoldul și să extindă genunchiul. Mușchii posteriori ai șoldului și coapsei extind în principal șoldul și flexează genunchiul. Al treilea grup de mușchi, situat în regiunea mediană (sau în interiorul coapsei) aduce șoldul. Aceste trei grupuri de mușchi-anterior, posterior și medial – sunt separate de pereții fasciei în compartimente separate.
mișcările șoldului sunt în mare parte cauzate de mușchii ancorați la centura pelviană. Flexorii șoldului trec în general în fața articulației șoldului, cei mai importanți fiind iliopsoas, tensor fasciae latae și rectus femoris. Acești mușchi sunt asistați de grupul de mușchi adductori și de sartorius. Principalul motor al flexiei șoldului este iliopsoas.
extensia șoldului este cauzată în principal de grupul hamstring din coapsa posterioară și de gluteus maximus al feselor. Mușchii fesieri localizați pe regiunea laterală (partea laterală) a șoldului, răpesc șoldul și rotesc coapsa medial. Mușchii localizați aici sunt gluteus minimus și gluteus medius.rotația medială este opusă de șase mușchi adânci mici localizați în regiunea gluteală, care sunt cunoscuți în mod colectiv ca rotatori laterali.
