– discuție:
– varianța medie ulnară este de 0,9 mm (interval: 4,2 până la 2,3 mm);
– anatomie funcțională:
– W/ varianță neutră, 80% din sarcină se naște prin rază și 20% prin ulna;
– creșterea cu 2,5 mm a varianței ulnare va crește sarcina suportată de articulația ulno-carpiană de la 18% la 42%;
– o scădere de 2,5 mm varianța ulno-carpiană va reduce sarcina suportată de articulația ulno-carpiană la 4,3%;
– referință:
– articulația radioulnară distală. Anatomia, biomecanica și anomaliile complexe ale fibrocartilajului triunghiular.
– varianța ulnară negativă este asociată cu boala Kienbock
– varianța ulnară pozitivă este asociată cu:
– SLD;
– sindromul de impact ulnar;
– lacrimi de fibrocartilaj triunghiular;
– lacrimi de ligament lunotriquetral;
– excizia anterioară a capului radial
– rețineți că, odată cu creșterea vârstei, varianța ulnară tinde să devină mai pozitivă;
– variația ulnară pozitivă se poate dezvolta la gimnastele copiilor, datorită „stresului legat de modificări” în Physis radial distal;
– sarcinile compresive cronice suportate de raza, duce la închiderea prematură a physis radial distal;
– măsurare:(măsurată pe radiografia PA w/ încheietura mâinii în supinație/pronație neutră);
– trageți linia transversală la nivelul fosei lunate și o a doua linie transversală la nivelul capului ulnar;
– diferența indică varianța ulnară;
– supinația antebrațului va scădea varianța ulnară;
– pronația antebrațului va crește varianța ulnară;
– în raportul lui Tomaino MM și colab., autorul observă că radiografiile statice descărcate pot subestima varianța încheieturilor în care puterea de prindere și pronație are ca rezultat migrarea proximală semnificativă a razei;
– autorul a investigat efectul unui efort maxim de prindere în combinație cu pronația antebrațului asupra varianței ulnare la 22 de pacienți care au prezentat dureri la încheietura mâinii ulnare;
– vizualizarea cu raze X de prindere pronată a dus la creșteri semnificative statistic ale varianței ulnare;
-autorul a recomandat ca varianța ulnară preoperatorie să fie măsurată utilizând atât rotația neutră, cât și razele X de prindere pronate înainte de a selecta tratamentul pentru cauzele durerii: Importanța pronated grip X-ray view în evaluarea varianței ulnare
– în raportul lui Jung JM, et al (2001), autorii au studiat radiografiile încheieturilor a 120 de voluntari sănătoși pentru a determina intervalul normal al varianței ulnare;
– pronation posteroanterior, supinație AP și puncte de vedere neutre pa au fost luate de fiecare încheietura mâinii înainte și în timpul unei aderențe maxime în condiții identice;
– varianța medie normală ulnară în rotație neutră a fost de +0,74 1.46 mm, o valoare care a fost semnificativ mai mică la bărbați decât la femei;
– au găsit varianță negativă în 26% din cazuri;
– au masurat varianta ulnara maxima (UVmax, +1,52 1,56 mm) la strangerea in pronatie si varianta ulnara minima (UVmin, +0,19 1,43 mm) la relaxarea in supinatie;
– au scazut UVmin din UVmax pentru a calcula o modificare dinamica maxima medie a variantei ulnare de 1,34 0,53 mm.
– ref: modificari ale variantei ulnare in raport cu rotatia antebratului si aderenta
articulația radioulnară distală. Anatomia, biomecanica și anomaliile complexe ale fibrocartilajului triunghiular.
determinarea varianței ulnare.
măsurarea varianței ulnare: o comparație a tehnicilor.
încheietura gimnastei: un studiu epidemiologic al varianței ulnare și al modificărilor stres ale fizicului radial la gimnastele feminine de elită.
varianța ulnară la copii – măsurători standard pentru evaluarea scurtării ulnare în artrita reumatoidă juvenilă.
boala Kienbock și varianța ulnară negativă.