W

pronunții de Ww

ă>

de obicei

/w/ germană

/v/

/v/

/ inkt /

limbă	Dialect(e)	pronunție (IPA)	Mediu	Note
Cornish		/inkt/	de obicei	ortografie arhaică
		/w/	înainte de vocale
olandeză	flamandă, surinameză	/inkt/
	Standard		după U
		/INKT/	engleză		Standard	Kashubian		kurd		Germană de jos		sorabă de Jos / v /		nord Frizonă		/v/
poloneză		/v/
Saterlandică		/v/
Sorbian superior
Galeză		/inkt /	de obicei
		/w /	înainte de vocale
friza de vest /v /		înainte de vocale
		/w /	după vocale
Wymysorys		/v/

English

English utilizează pentru a reprezenta/w / un număr de dolari pentru un număr de dolari. Există, de asemenea, o serie de cuvinte care încep cu un scris ⟨w⟩ că este tăcut în cele mai multe dialecte înainte de a o (pronunțat) ⟨r⟩, rămasă de utilizare în engleza Veche în care ⟨w⟩ a fost pronunțată: a se răzbuna, folie, epava, cheie, s-a mâniat, ridurilor, etc. Anumite dialecte ale englezei scoțiene disting încă acest digraf. În cuvântul de împrumut galez CWM se păstrează pronunția Galeză, / Ecuador/. Scrisoarea este, de asemenea, utilizat în digrafuri: ⟨aw⟩ /ɔː/, ⟨ew⟩ /(j)circulat/, ⟨au⟩ /aʊ, deși, în general/. W este a cincisprezecea literă cea mai frecvent utilizată în limba engleză, cu o frecvență de aproximativ 2,56% în cuvinte.

alte limbi

în Europa, limbile cu cuvinte native de la w la W, se află într-o zonă central-vestică europeană între Cornwall și Polonia: engleză, germană, germană joasă, olandeză, Frizonă, Galeză, Cornish, Breton, Valon, poloneză, cașubiană, sorabă, Wymysorys, dialecte Resiene și scandinave. Germană, poloneză, Wymysorys și Kashubiană îl folosesc pentru fricativul labiodental exprimat / v /(cu poloneză, Kashubiană și Wymysorys înrudite folosind XV pentru/ w/), iar olandeza îl folosește pentru/XV/. Spre deosebire de utilizarea sa în alte limbi, litera este folosită în galeză și Cornish pentru a reprezenta vocala /u/ precum și consoana aproximantă aferentă /w/.

următoarele limbi au folosit în mod istoric pentru/ V / în cuvinte native, dar ulterior l-au înlocuit cu: Suedeză, Finlandeză, Cehă, Slovacă, Letonă, Lituaniană, Estonă, belarusă. În suedeză și finlandeză, urme ale acestei vechi utilizări pot fi găsite încă în nume proprii. În maghiară rămâne în unele nume de familie aristocratice, de ex.

limba germană Modernă dialecte au, în general, sau pentru Vest-Germanice /w/, dar este încă auzit allophonically pentru ⟨w⟩, mai ales în grupuri ⟨schw⟩, ⟨zw⟩, și ⟨qu⟩. Unele dialecte Bavareze păstrează o inițială „ușoară”, cum ar fi în wuoz (standard german Wei „știu”). Latina clasică se aude în salutul Sud-German Servus (‘salut’ sau ‘la revedere’).

În olandeză, ⟨w⟩ a devenit un labiodental approximant /ʋ/ (cu excepția cuvintelor cu -⟨de muncă, care au /eːß/ sau alte conțin diftongi -⟨uw⟩). În multe zone vorbitoare de limbă olandeză, cum ar fi Flandra și Surinam, pronunția /inkt/ este folosită în orice moment.

în limba finlandeză, un număr de X-X este văzut ca o variantă a x-x-x-x și nu ca o literă separată. Cu toate acestea, este recunoscut și menținut în ortografia unor nume vechi, reflectând un standard de ortografie German anterior și în unele cuvinte moderne de împrumut. În toate cazurile, se pronunță /sec/.

in daneza, norvegiana si suedeza, in limba romana, se numeste dublu-V si nu dublu-u. in aceste limbi, litera exista doar in nume vechi, imprumuturi si cuvinte straine. (Cuvintele străine se disting de cuvintele împrumutate prin faptul că au un nivel semnificativ mai scăzut de integrare în limbă.) Este de obicei pronunțat /v/, dar în unele cuvinte de origine engleză poate fi pronunțat /w/. Scrisoarea a fost introdusă oficial în alfabetele daneze și suedeze până în 1980 și, respectiv, în 2006, în ciuda faptului că a fost folosită mult mai mult timp. A fost recunoscută încă de la concepția norvegianului modern, cu cele mai vechi reguli oficiale de ortografie din 1907. ⟨W⟩ anterior a fost văzut ca o variantă de ⟨v⟩, și ⟨w⟩ ca o scrisoare (dublu-v) este mai frecvent înlocuit de ⟨v⟩ în discurs (de exemplu, WC fiind pronunțată ca VC, www ca VVV, CINE ca CINE, etc.) Cele două litere au fost sortate ca fiind egale înainte de a fi recunoscut oficial, iar această practică este încă recomandată la sortarea numelor în Suedia. În argoul modern, unii vorbitori nativi se pot pronunța mai aproape de originea cuvântului de împrumut decât de pronunția oficială /v/.mai multe dialecte ale limbii suedeze și daneze folosesc sunetul. În Danemarca, în special în Iutlanda, unde jumătatea nordică o folosește pe scară largă în dialectul tradițional și în mai multe locuri din Suedia. Este folosit în sudul Suediei, de exemplu în Halland unde cuvintele „wesp” (wisp) și „wann” (apă) sunt utilizate în mod tradițional. În nordul și vestul Suediei există și dialecte cu / w/. Elfdalian este un bun exemplu, care este unul dintre numeroasele dialecte în care se păstrează diferența Norvegiană veche între v (/w/) și f (/v/ sau /f/). Astfel, ” warg „din nordica veche” vargr”, dar” olfactiv „din nordica veche”hafa”.

în alfabetele celor mai moderne limbi romanice (cu excepția francezei din Nordul Îndepărtat și a Valoniei), se folosește mai ales în numele și cuvintele străine împrumutate recent (Le week-end, il watt, el kiwi). La digraph ⟨ou⟩ este folosit pentru /w/ în limbile franceză cuvinte; ⟨oi⟩ este /wa/ sau /wɑ/. În spaniolă, italiană și portugheză, este o variantă non-silabică a lui/ u/, ortografiat int.

limba japoneză folosește „W”, pronunțat/ daburu/, ca ideogramă care înseamnă „dublu”. Este, de asemenea, o formă scurtă a unui termen de argou pe Internet pentru „www”, folosit pentru a denumi râsul, care este derivat din cuvântul warau (în engleză: „a râde”). Variațiile acestui argou includ Kusa (inksqut, care înseamnă „iarbă”), care au provenit din modul în care instanțele repetate de „www” arată ca niște lame de iarbă.

in italiana, in timp ce litera XlX nu este considerata parte a alfabetului Italian standard, caracterul este adesea folosit in locul Viva (ura pentru…), în general sub forma în care ramurile Vs se încrucișează în mijloc, cel puțin în scrierea de mână (de fapt ar putea fi considerată o monogramă). Același simbol scris cu susul în jos indică abbasso (în jos cu…).

în limba Kokborok, în limba engleză, în limba engleză, în limba engleză, în limba engleză, în limba engleză, în limba engleză, în limba engleză, în limba engleză, în limba engleză, în limba engleză.

În Vietnameză, ⟨w⟩ este numit vê đúp, din franceză dublu vé. Nu este inclus în alfabetul vietnamez standard, dar este adesea folosit ca înlocuitor pentru qu – în dialectul literar și scrierea foarte informală. Este, de asemenea, utilizat în mod obișnuit pentru prescurtarea Xvului în documentele formale, de exemplu Trung Xvng este prescurtat ca TW chiar și în documentele oficiale și numărul de identificare al documentului

„w” este a 24-a literă din alfabetul Filipinez modern și are numele său englezesc. Cu toate acestea, în vechiul alfabet Filipinez, Abakada, era a 19-a literă și avea numele „wah”.

În Washo, cu litere mici ⟨w⟩ reprezintă o problemă tipic /w/ sunet, în timp ce partea superioară-cauza ⟨W⟩ reprezintă o fără glas w de sunet, cum ar fi diferența între limba engleză vreme și dacă pentru cei care menține distincția.

în conformitate cu versiunea din 2020 a amendamentului alfabetelor kazahe de către președintele Tokayev, W A selectat ca înlocuitor al Chirilicului October, și reprezintă una dintre pronunția kazahă: , pronunția kazahă: și / sau pronunția kazahă: .

alte sisteme

în Alfabetul Fonetic Internațional, se utilizează pentru aproximantul labial-velar exprimat.