în timp ce citesc, cititorii nu vor recunoaște un cuvânt decât dacă se fixează în trei până la patru spații de caractere ale cuvântului. Același lucru este valabil și pentru cititorii de viteză și skimmers. Cititorii de viteză nu pot răspunde la întrebări despre un punct sau detaliu principal, dacă nu s-au fixat direct pe el sau în trei spații de caractere ale acestuia. Atunci când un text este eliminat în timp ce citesc, cititorii pot raporta cu exactitate doar cuvântul pe care îl fixau sau următorul la dreapta. Nu există dovezi din cercetarea mișcării ochilor că indivizii fac predicții ale textului pe baza ipotezelor despre cuvintele din periferie, astfel încât să poată sări peste sau să petreacă mai puțin timp pe cuvinte neimportante sau redundante.
majoritatea cursurilor de citire rapidă susțin că vederea periferică poate fi utilizată pentru a citi textul. Acest lucru a fost sugerat imposibil, deoarece textul este estompat prin lipsa rezoluției vizuale. În cel mai bun caz, creierul uman poate ghici doar conținutul textului în afara regiunii maculare. Pur și simplu nu există suficiente celule conice departe de centrul câmpului vizual pentru a identifica cuvintele din periferia câmpului.
s-a sugerat că intervalul de fixare poate fi întins prin antrenament (meta ghidare) pentru a lua cât o linie în scopul degresării sau citirii rapide. Cu toate acestea, alte surse sugerează că utilizarea acestei metode poate duce la o rată de înțelegere sever redusă în comparație cu citirea normală („rauding”).
unele cursuri de citire rapidă subliniază faptul că ochiul uman trebuie să se miște foarte repede. Ei subliniază, de asemenea, că ochiul uman ar trebui să se miște într-un model pentru a completa informațiile care nu au fost percepute în mod corespunzător. Limita efectivă pentru viteza de scanare bazată pe limita rezoluției ochiului uman este de aproximativ 300 de cuvinte pe minut. Se susține că astfel de viteze necesită, de asemenea, o mare practică și mișcări extrem de rapide ale ochilor, deși cercetările sugerează că o astfel de pregătire nu este posibilă. Unii promotori ai citirii rapide au sugerat că cititorii care ating astfel de viteze se află în spectrul autismului. Cercetările privind rata de citire sugerează că strategiile de studiu, mai degrabă decât citirea rapidă, explică de ce cititorii experți, cum ar fi profesorii și editorii, sunt mai eficienți decât alții.